1. Proces de evoluție normală (fără desfacere odată stabil)
●Fază incipientă (0–6 luni)
Forme de suprafațărugina roșie-portocaliecare este pulverulent și ușor de îndepărtat. Pot apărea descuamări ușoare sau scurgeri de rugină atunci când este umed.
● Etapa de tranziție (6–24 luni)
Stratul de rugină se întunecă treptat, se densifică și aderă mai strâns. Rugina liberă scade; aproape că nu se mai descuamează.
● Stadiul de patină stabilă (2–3 ani)
Formele astrat protector dens, dur, strâns lipit(maro închis/gri-maro).
●Fără peeling, fără descuamare, fără pudrareîn cicluri normale uscat-umed.
Acest strat este stabil de zeci de ani.
2. Când stratul de rugina Corten Bfacecad
Aceste condiții distrug patina compactă:
●Imersie-de lungă durată în apă sau umiditate prelungită
Umiditatea continuă previne formarea stabilă de oxid; rugina rămâne poroasă și cade ușor.
●Sprayul cu sare de coastă sau poluare industrială grea (Cl⁻ / SO₂ ridicat)
Ionii corozivi pătrund și sparg stratul protector, provocândrugină accelerată, bășitoare, care se descuamează.
●Abraziune mecanică, vibrații sau impact frecvent
Forța fizică poate ciobi sau decoji stratul de suprafață.
●Drenaj slab, crăpături sau umiditate captivată
Creează un mediu local agresiv care duce la rugina voluminoasă, instabilă.
●Starea necorespunzătoare a suprafeței
Uleiul, reziduurile de vopsea, depunerile sau uleiul-preventiv de rugină lăsat pe suprafață împiedică formarea normală a patinei.
3. Comparație cu oțelul carbon obișnuit
●Oțel obișnuit: rugina este întotdeauna slăbită și continuă să cadă, corodând din ce în ce mai adânc de la an la an.
●Corten B: doar descuamare timpurie temporară; stratul stabil oprește despicarea și protejează metalul de bază.
